In fiecare clipa amanam, lasam ceva de azi pe maine, crezand ca suntem stapanii timpului. De fapt, el, timpul, ne priveste cum il irosim, care pe ce apuca…Privesc in sinea mea si realizez cati stropi de timp am lasat sa curga aiurea, in aer, in loc sa-i adun in causul palmelor si sa ud cu ei sufletele zdrobite ce zac in suferinta…I-am lasat sa se transforme in abur transparent, iar acum traiesc cu speranta ca vor reveni la faza de stropi…
Strop cu strop se face ocean…Cuvant bun , langa cuvant bun aduce mangaiere…Gandul bun modeleaza imaginar viata celui pe care l-a prins in plasa sa…Vreau sa gandesc frumos si bine chiar si despre dusmani. Vreau sa deschid inima spre lumina si sa las sa zboare din ea valuri de iubire catre toti cei singuri si abandonati, copii, tineri, batrani. Imi doresc sa am puterea de a imbratisa sufletele ce plang in disperare, imi doresc sa pot transmite pacea ce ne-o da iubirea divina.
Sunt o visatoare dupa parerea unora. Eu spun ca sunt doar constienta ca iubirea dispare, compasiunea dispare , inlocuite fiind de surogate materiale, pline de stralucire si volum, de culoare si reclame…de stil, de firma, de lux , de nepasare si individualism…Fiecare pentru el…
Cand vreau sa-mi spun durerea , ma pierd in cuvinte. Ma invart in caruselul cuvintelor pana ametesc si uit ce-am vrut sa spun. Asta nu inseamna ca durerea dispare. Poate se ascunde ca strutul cu capul in cotloanele inimii, sta acolo sufocata de bataile ritmice, ca apoi sa tasneasca iar, infasurand intreaga fiinta…
Stiu insa ca e Lumina si ma pot odihni sub mangaierea ei…Doar acolo durerea dispare, iar timpul priveste zambind, incantat parca de faptul ca am realizat ca eu sunt trecatoare…nu el…
Suntem siguri ca timpul trece...Eu simt ca eu trec, iar el , timpul, ramane acelasi, pentru cei ce au fost, pentru cei ce sunt si pentru cei ce vor veni...
Poate ca ne petrecem unii pe altii ( noi si timpul ) si cand intoarcem privirea sa-l regasim nu intalnim altceva decat amintirile noastre...Ce minunat este sa ai amintiri care sa-ti mangaie sufletul atunci cand incetezi sa te mai intreci cu timpul....Amintirile sunt oameni, sunt vieti , sunt clipe furate din timp ( fotografiile, asa imi place sa le numesc )...Privim adeseori in jur scu mila la durerea pe care o intalnim...Suferim impreuna cu cel ce sufera , il mangaiem si ne rugam pentru el , apoi mergem mai departe. Ne continuam viata si...uneori uitam de suferinta lui, preocupati de ceea ce se petrece in viata noastra. Asta este mila.
Dar dragostea...O, ea, dragostea, simte durerea, se opreste, mangaie si plange impreuna cu cel ce plange si nu pleaca...Ramane acolo sa aline durerea...
Strop cu strop se face ocean! Daca fiecare dintre noi s-ar opri din goana lui dupa...vant...si ar simti impreuna cu cei ce sufera, cred ca lumea ar fi mai buna. Da, ar fi mai buna daca am sti sa ne iubim unii pe altii : pentru ca Dumnezeu este Dragoste!
Am invatat sa pretuiesc timpul, clipa oferita cu darnicie, astfel incat inima mea sa se bucure impreuna cu cei ce si-au sters lacrima de pe obraz si au inlocuit-o cu un zambet...
Imi doresc sa pot face mai mult decat fac in prezent pentru oameni, pentru cei care nu stiu ce este bucuria, dragostea si siguranta…!
